Cate putin din toate.
Am fost dresata sa ma trezesc in fiecare dimineata in notele melodioase ale unei linguri ,ce loveste cu ambitie un ceaun, in accord perfect cu glasul lui ‘’Tata Patru’’ in do major.
Am aflat ce inseamna o casa de la proiect la inaugurare si asta nu ca simplu observator.
Mi-am dat seama cat de importanta este echipa, si cat de mult conteaza sa iti placa ceea ce faci, ca limita dintre munca si hobby tine de fiecare.
La sfarsit, am realizat ca proiectul in sine, casa, a fost un pretext pentru a ne oferi experienta de viata, si, desi eram izolati de lume, ne-a oferit noi deschideri.
Acest proiect a ramas pentru mine un moment important in cadrul facultatii, un exemplu de urmat. Trebuie sa recunosc ca m-a bulversat, mi-a schimbat scara de valori, reperele si obiectivele.
Imagineaza-ti cum e sa te simti izolat de tot, ca ceea ce compunea mediul tau e undeva departe, isi continua agitatia si rutina. Cum te-ai simti?
Eu m-am simtit uitata de lume. Si-a fost bine! Pentru zece zile n-a existat altceva. Ceea ce numeam acasa s-a dizolvat in mintea mea si a devenit un soi de amintire indepartata. Am avut impresia ca timpul s-a oprit, ca nu conteaza daca e sambata sau miercuri, ci e o zi, ca viata mea obisnuita s-a oprit si mi-a dat un ragaz. Am vazut cum e sa reduc viata la strictul necesar, sa elimin lucrurile inutile, sa simplific lucrurile la maxim. Aceasta simplificare a lucrurilor a ramas si dupa intoarcere…excluzand simplificarile din domeniul igenei.
Si asta nu e tot. Cate persone nu m-au intrebat ce-i cu mine de cand m-am intors?!
Un lucru e sigur: m-am intors cu o alta viziune, fara sa ma mai consum de lucrurile care nu-mi ies, spunand ‘’cu darul lui Dumnezeu o sa iasa si asta’’, fara sa ma supar cand cineva ma deranjeaza, lasand lucrurile sa curga de la sine fara sa mai imi pese de neplacerile marunte.
| < Prev | Next > |
|---|
