Un sonet dăruit de matematicianul Constantin Ottescu Şcolii de la Buneşti
“Oricâte” nu-s atâtea ca “oricât”:
Că presupune o numărătoare!
“Oricâte” e întreg, “oricât”: valoare
Reală. Femininul, hotărât,
Marchează paşii ce-i parcurgi, încât
Poţi depăşi un drum oricât de mare,
Orice reper rămâne, amărât
În urma ta. Măreaţă constatare!
E un truism? Nu e, deşi s-ar crede!
A fost nevoie de un Arhimede
Să ni-l dezvăluie, să fie clar
Cum că finitul şi-a găsit sfârşitul
Şi-n mărginitul minţilor sertar
E loc destul să-ncapă infinitul!
| Next > |
|---|
